Maria se preumbla,
Vreun locas a-si capata.
Jos, în sus si iara-n jos,
Caci batea vânt friguros.
Si-avea vestmânt de-argint
Caci va naste Fiul sfânt.
Buna seara lui Craciun,
Zise Maria celui bun.
Lasa-ma-n palatul tau
Ca sa nasc pe Dumnezeu.
Dar Craciun astfel graia:
"Palatul meu nu-ti voi da.
Du-te-n grajdul cailor
Sau în ieslea boilor,
Caci aice n-ai ce face,
Nu te las sa nasti în pace".
Maria atunci pleca
Iesi-n cale si-alerga
Si-un grajd mare afla.
Intra, intra suspinând
Durerile-o cuprindeau
Sa mai mearga nu puteau.
Pusa-i jos si odihni,
Caii-ncep a tropai
Si iepele-a râncheza
"Stati pe loc nu tropaiti
Cu rânchezu' conteniti
Caci durerea mi-o mariti"
Însa caii n-au încetat
Si Maria s-a sculat
Si astfel le-a cuvântat:
"Fir-ati voi cai blestemati
Sa n-aveti nici gând a sta
Ori de cât îndestula".
Zicând Maria iesi
Din grajd si-n cale porni.
Si merse pâna afla
O pestera si intra
Si în iesle s-a bagat
Pe fân moale s-a culcat,
Ea în ieslea boilor,
Boilor saracilor.
Boii-ncep a rumega
Si Maria suspina:
"Stati pe loc nu rumegati,
Linistea mi-o tulburati"
Zicând Maria lacrimând
Catre ei duios plângând,
Boii-ndata înceta
Si grabiti o ajuta.
"Fir-ati voi boi fericiti
Si de oameni mult iubiti,
De mine, de Dumnezeu,
Si de sfântul Fiul meu".
Când fu pe la miez de noapte
Trecu durerile toate
Si s-a nascut Fiul sfânt,
Dumnezeu pe-acest pamânt.
Si cum dânsul s-a nascut
Ieslea-n rai s-a prefacut,
Si pestera în palat
De un mare împarat.
Mii de flacari îmi ardeau,
Si-alte mii se aprindeau,
Mii si mii de luminele
Straluceau ca niste stele.
Iar prin iesle flori crestea
Fânu-n flori se prefacea,
Maria se-nveselea,
Pruncu-n brate-si cuprindea,
Foarte mult s-a bucurat
Cum ca lumea s-a scapat.
Astazi s-a nascut Hristos
Sa ne fie cu folos
Si de-acum pâna-n vecie
Mila Domnului sa fie,
De aceasta bucurie
Si o noua veselie.
COLINDE - MARIA
